dar te manjesti

hohote isterice
mastile perfecte
se opreste
ma priveste

Eu Masinaria
Lipsita de sens
Piatra din apa
Busola mortii
Eu

niciodata

streg si arunc
rup si stric
iar sterg si arunc
indoi si rup
E acolo

asa ca schimb
mut si vopsesc
E acolo

decolorez, recolorez
arunc si schimb
E acolo

Fara sa se schimbe vreun pic
ma priveste

asa ca tai si arunc
rup si distrug
nimic nu dispare
Sta acolo
ma priveste

fata suspina

si cum totul se darama
cu o suflare cereasca
lemne legate cu sarma
fata sub ele plange

si cad in ploaie
urlete disperate
furie caineasca
se smuceste cu scapare

in Moartea fericita
ce-o cuprinde
inima-nnegrita
fata suspina

Mormantul ei
umbra de castan
negru si trist
salcia a murit

intinsa pe apa
zambind
salcia muritoare
scufundata

tulburata
apa se-nchina
castanul plange
o suflare de inger
crucea se darama
ploaia se opreste
in Moarte fericita
Fata suspina