Cand se-mpaca sufletul cu mintea
Atunci timpul vrea sa stea
Lumea ti-o opreste
Suflarea ti-o traieste
Si asculta
Mintea face groapa-n
Care sufletul se arunca
Mintea face crucea
Sufletul i-o duce
Timpul plange
Lacrimile ard
Disperarea s-o invinga
Dar crucea cade
Mormantu-i astupat
Lumanarea curge
Timpul plange
E ca si cum
Tot ce ating dispare
Visul realitate
E ca si cum
Cand visul dispare
Cosmarul apare
Ziua plange
Somnul adanc
Lumina doare
Suflet mort,
Esti rosu
Sangele uscat
E ca si cum
N-ar mai durea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu